Taina Preoției – Slujire sfântă în numele lui Hristos
Taina Preoției este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe, prin care Dumnezeu rânduiește și sfințește pe unii dintre fiii Săi pentru a-I sluji în mod deosebit, ca lucrători ai harului și păstori ai credincioșilor.
Prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor episcopului și invocarea Duhului Sfânt, omul chemat la această slujire primește harul de a învăța, a sfinți și a conduce poporul lui Dumnezeu. Preotul devine astfel slujitor al Sfintelor Taine, propovăduitor al Evangheliei și părinte duhovnicesc pentru credincioși.
Originea acestei Taine se află în însăși lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos, care i-a chemat pe Sfinții Apostoli să continue misiunea Sa în lume: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi” (Ioan 20,21). Apostolii au transmis mai departe această slujire prin hirotonie, iar până astăzi, preoția este păstrată vie în Biserică prin succesiunea apostolică.
Taina Preoției are trei trepte: diaconia, preoția și arhieria. Fiecare treaptă are rânduiala ei specifică, dar toate sunt chemate la o viață de rugăciune, jertfă și slujire smerită.
A fi preot nu înseamnă doar a săvârși slujbe, ci mai ales a fi punte între Dumnezeu și oameni, purtând în rugăciune durerile și nădejdile credincioșilor, îndrumându-i cu răbdare și dragoste pe calea mântuirii. Preotul este cel care stă „între cer și pământ”, aducând înaintea lui Dumnezeu viața celor pe care îi păstorește.
Este o chemare înaltă, dar și o mare responsabilitate. De aceea, cei care simt această chemare trebuie să se apropie cu smerenie, curăție și dorință sinceră de a sluji Bisericii lui Hristos, nu pentru slavă lumească, ci pentru dragostea de Dumnezeu și de aproapele.
Să ne rugăm pentru toți slujitorii Bisericii și să-i susținem cu credință și recunoștință, știind că prin ei primim binecuvântarea, iertarea și harul mântuitor al lui Dumnezeu.